“Cu totii traim iarna sufleteasca la un moment dat, iar unii si-o traiesc la nesfarsit.
Iarna Sufleteasca este un anotimp petrecut in frig. E o perioada nefertifla din viata, cand esti separat de lume, te simti respins, tras pe o linie moarta, blocat in evolutie sau distribuit in rolul unui strain. Poate este cauzata de o boala sau de un eveniment din viata, cum ar fi pierderea sau nasterea unui copil; poate vine dintr-o umilire sau un esec. Poate esti intr-o perioada de tranzitie si ai alunecat temporar intre doua lumi.
Unele ierni sufletesti se furiseaza mai lent pe la spatele nostru, insotind moartea anticipata a unei relatii, responsabilitatile, tot mai apasatoare, de ingrijire a parintilor care imbatranesc, picatura chinezeasca a pierderii increderii in sine. Unele sunt ingrozitor de neasteptate, descoperi intr-o zi ca abilitatile tale sunt considerate depasite, compania pentru care ai lucrat a dat faliment si partenerul tau e indragostit de altcineva. Indiferent cum apare, Iarna Sufleteasca e, de obicei, involuntara, insingurata si profund dureroasa.
Dar mai e si inevitabila. Ne place sa ne imaginam ca e posibil ca viata sa fie o vara eterna si ca am esuat esential in a realiza acest lucru in ceea ce ne priveste. Visam la un habitat ecuatorial, de-a pururi aproape de soare, mereu in plin sezon. Dar viata nu e asa…
Din punct de vedere emotional, suntem inclinati spre veri sufocante si ierni apasatoare si intunecate, spre lumina si umbra.
Nu suntem crescuti ca sa ne recunoastem iernile sufletesti sau sa le constientizam caracterul inevitabil. In schimb, avem tendinta sa le percepem ca pe o umilinta, ceva ce ar trebui ascuns vederii ca sa nu socam lumea prea tare.
Tratam fiecare iarna sufleteasca precum o anomalie jenanta care ar trebui ascunsa sau ignorata. Asta inseamna ca am transformat in secret un proces cat se poate de banal si, ca atare, le-am acordat celor care-l indura un statut de paria, obligandu-i sa se retraga din viata de zi cu zi pentru a-si ascunde esecul.
Pentru asta platim un pret urias. Iarna Sufleteasca aduce cu ea unele dintre cele mai profunde si revelatorii momente din experienta umana, iar intelepciunea apartine celor care si-au trait iernile.
In lumea noastra incercam mereu sa amanam instalarea iernii sufletesti. Nu-i ingaduim nicioadata sa se faca simtita pe deplin si nici nu avem curajul de a recunoaste ca ne-a ravasit.
O traire a unei aspre ierni sufletesti ne-ar face bine cateodata. Trebuie sa incetam sa mai credem ca aceste perioade din viata noastra sunt cumva prostesti, un esec, o lipsa de vointa. Trebuie sa ne oprim din incercarea de a le ignora sau de a le da deoparte. Sunt reale si cer ceva de la noi. Trebuie sa invatam sa profitam de iarna din vietile noastre.
E posibil sa nu avem libertatea de a alege daca sa ne traim iarna sufleteasca, dar putem alege cum sa o traim.”
Extras din cartea Iernile Sufletului – Katherine May
Decembrie este o luna in care Universul ne cere sa ne acordam la aceasta Iarna Sufleteasca, iar Solstitiul de Iarna e o zi in care onoram intunericul, mortea si renasterea simbolizata de iarna si in care ne pregatim sa primim cu bratele deschise un nou an in care ne asteapta o noua etapa de evolutie (Renasterea Luminii). Acum se petrece o Alchimie si o transformare.
Stramosii nostri stiau sa onoreze aceasta perioada de tranzitie si foloseau multe ritualuri de acordare la intunericul exterior si interior. Multe animale inca sunt adaptate la acest proces prin hibernare, migrare, acordare, metamorfozare – ele nu se lupta cu iarna. Omul e singurul care fuge de el si desi e o perioada cand e indicat sa incetinim, tragem de noi si ne asteptam fizic, psihic si emotional sa functionam cu acelasi randament de pana acum…
Revin de Solstitiu, pe larg, cu un articol pe aceasta tema.
“Sa faci aceaste lucruri profund demodate – sa incetinesti, sa dilati timpul liber, sa dormi suficient, sa te odihnesti. Aceasta este o raspantie pe care o cunoastem cu totii, un moment in care trebuie sa renunti la una dintre piei. E vremea reflectiei si a recuperarii, a refacerii lente, a organizarii casei.
Daca faci asta, vei scoate la vedere toate acele terminatii nervoase dureroase si te vei simti atat de crud, incat va trebui sa ai grija de tine o vreme.”