Ieri un Taur a avut o conversatie adanca cu un Scorpion

Ieri un Taur a avut o conversatie adanca cu un Scorpion (Soare si Mercur in Scorpion) pe care destinul i l-a scos din neant in cale si a ajuns acasa ravasit de ce a auzit. Atat de ravasit cum nu l-am vazut niciodata. Scorpionul a miscat atat de tare Taurul cu povestea lui intensa de viata, incat Taurul niciodata nu va mai fi la fel, caci a produs in el un domino de shift-uri ce au aparut si vor urma in sistemul sau de valori si in perceptia despre viata.

Cele doua personaje nu stiu ca Nodurile Lunare sunt pe axa Taur-Scorpion (valori interne si externe), ca avem un culoar intre Eclipse pe aceasta axa si ca Marte e Retrograd in Gemeni (schimbarea perceptiei).

Suntem toti de ceva ani intr-o transformare profunda si e posibil ca mai ales acum, in jurul Eclipselor, sa o simtim mai pregnant.

Va vorbeam mai de mult despre doliu, moarte si jelire, ca tot avem in aceasta perioada toate sarbatorile care celebreaza moartea.

Transformare, trecerea de la o etapa la alta, pasajele de trecere din viata noastra, moarte si renastere in alte forme, atunci cand “cazi” (cu ghilimele de rigoare) si te ridici din cenusa.

Toate intra in spectrul Scorpionului si toate sunt extrem de prezente in viata noastra acum, dar sunt menite sa fie intelese altfel.

Pasajele de trecere sunt momente in care trecem de la un stadiu la altul, de la o energie la alta, de la o identitate la alta, de la o forma la alta, de la un ciclu de viata la altul.

Moartea e un pasaj de trecere, Nasterea la fel, trecem in alte forme. Sarcina si perioada post-partum este un pasaj de trecere pentru o femeie catre arhetipul Mamei. Menstruatia, ovulatia, menopauza, pubertatea, si ele sunt rituri de trecere.

Ceea ce traim multi acum este un Shift profund de identitate si constiinta care este tot un pasaj de trecere.

Toate pasajele de trecere vin la pachet cu jelire, jelirea omului care a murit, jelirea pe care o realizeaza copilul dupa ce a trecut in forma pamanteana (plansul din primele luni), jelirea pe care o simte femeia mama care plange dupa femeia tanara (o alta forma a ei).

Asa ca anul acesta multi oameni jelesc vechea lor forma, identitate si tot ce stiau despre ei ca sunt. Si este absolut normal, e un proces pe care trebuie sa il imbratisam, sa il onoram si sa ne dam voie sa il simtim.

Pasajele de trecere erau acompaniate din cele mai vechi timpuri de ritualuri. Erau activitati si invataminte predate pentru a ajuta omul sa se “dezbrace” mai usor de vechiul rol, catre unul nou. In lumea moderna ele s-au pierdut…

Fara ele, fara sa le cunosti, omul devine confuz.

Un pasaj de trecere contine 3 etape: procesul de Separare, Tranzitia dintre cele forme si Reintegrarea (intoarcerea, Renasterea).

Lumea in care traim se afla in plin proces de Tranzitie, nu mai este nici ce a fost, a murit, nu este inca nici ceea ce e menit sa devina, nu a Renascut complet. Noi ne aflam in acest proces. Si e absolut normal ca noi toti sa simtim multa confuzie si teama in aceasta etapa. Transformarea pe care o facem insa este la nivel profund, interior, nu se vede inca in felul in care arata lumea, societatea, dar se ca intampla. Jelirea ei este deasemenea un proces necesar.

Bottom line, e important sa nu grabim pasajul de trecere, e important sa jelim vechea forma, sa ne oferim spatiu, timp, empatie sa simtim toate emotiile care insotesc aceasta tranzitie, astfel incat sa nu fim nevoiti sa le purtam cu noi pentru totdeauna si sa ne prelungim procesul.

Sa dai voie unor parti din tine sa moara, este o parte cheie din procesul numit viata!

Mi-am adus aminte de aceste lucruri in aceasta dimineata cand citeam raportul energetic a lui Lee Harris pentru Noiembrie (pe care va invit sa il cititi sau sa il ascultati, caci atinge in felul sau toate tranzitele momentului, va las link la final):

Mai intai vorbeste despre schimbarea de perceptie necesara acum, a noastra despre lume, a noastra despre alti oameni si a noastra despre noi insine (Marte Retrograd in Gemeni).

Apoi vorbeste despre Scorpion si doliu:

“Doliul (durerea) este o fereastră. Adesea ne gândim la doliu sau, în mod tradițional, cel puțin eu am fost educat să mă gândesc la doliu ca la jale și la pierderea cuiva sau a ceva, la depresie și la o stare teribilă. Dar durerea este o ușă, și este o ușă către naștere.

Energia morții și cea a nașterii sunt foarte strâns legate. Așadar, atunci când plângem pierderea unei persoane, a unui lucru, a unei situații sau a unei versiuni a vechiului nostru sine, ne aflăm de fapt chiar în pragul de a începe să naștem ceva nou. Poate dura ceva timp. Știm că, uneori, durerea tine

un an, uneori timp de doi ani. Depinde de cine ești, depinde de durerea prin care ai trecut și depinde de modul în care folosești durerea, pentru că este important de înțeles acest lucru. Noi folosim durerea pentru a ne elibera de durerea veche. Deci, avem un eveniment catalizator în viața noastră care ne pune în doliu, iar corpul nostru spune: “Oh, grozav. Am o grămadă de suferință de care trebuie să scap. Așa că, în timp ce ușa este deschisă, voi turna asta prin ușă”, motiv pentru care unii dintre noi se întreabă de ce durerea poate dura atât de mult.

Dar să știți că atunci când treceți printr-o perioadă de doliu, treceți și printr-o perioadă de renaștere. Doar că vă este ascuns în momentul în care se întâmplă. Se întâmplă în spatele scenei și în jurul tău și s-ar putea să dureze un an sau doi până când vei putea privi înapoi și să spui: “Oh, văd ce s-a întâmplat”.

Nu aveți nevoie să vedeți ce se întâmplă în timp ce vă aflați în ea. În timp ce ești în ea, doar fii cu ea și lasă-o să treacă prin tine. Dar mulți dintre voi vor observa că durerea și durerea inimii din ultimii ani (sau poate pentru voi ultimele săptămâni sau luni), în Noiembrie, există o conștientizare în creștere în jurul acelei dureri care devine apreciere și deschidere a inimii.

Un bun exemplu pentru acest lucru este dacă vă gândiți la momentul în care pierdeți pe cineva pe care îl iubiți, care vă este foarte apropiat. Este adevărat că ne schimbă. Începem brusc să recunoaștem prețiozitatea timpului și faptul că nimic nu este vesnic și că cineva care a fost acolo cu câteva zile în urmă și cu care eram într-o interacțiune foarte apropiată a dispărut brusc. Și la început ne poate face să cădem în genunchi și să fim confuzi și profund triști. Dar, de fapt, ceea ce face este să ne arate un adevăr al vieții, și anume că nu știi niciodată cu adevărat ce se va întâmpla în continuare.

Așadar, există această apreciere și deschidere a inimii care începe acum să își arate fața, în mod colectiv, pentru că am trecut (ca și colectiv) prin destul de multă durere în ultimii ani. Nu vreau să spun că durerea a dispărut sau că va dispărea pentru toată lumea, dar acest nou tip de notă superioară de apreciere și deschidere se manifestă acum. Și s-ar putea să simțiți asta în voi înșivă, sau s-ar putea să se manifeste în oamenii din viața voastră care sunt dintr-o dată mult mai blânzi decât vă amintiți că au fost vreodată.

S-ar putea să vă spună lucruri precum “Te iubesc”, iar voi să vă gândiți: “Uau, nu mi-a mai spus niciodată asta”. Și începe să apară acea apreciere și acea deschidere. Din nou, nu va lovi pe toată lumea în același timp și în același mod, dar s-ar putea să o observați în afara voastră sau să o simțiți în interiorul vostru.

Toate acestea se întorc la o alta temă: Dizolvarea vechilor condiții și programări este egală cu dezorientarea.

Practic, niciunul dintre noi (cred) în ultimii doi-trei ani nu s-a așteptat ca lumea să arate sau să fie așa cum a fost. Și astfel, acest lucru creează această undă de șoc în noi toți, în care toți mergeam pe acest model pe care îl aveam și, dintr-o dată, modelul a fost întrerupt acum doi ani și jumătate. Indiferent ce credeți despre motivul pentru care s-a întâmplat sau despre ce se întâmpla, aceasta este o cu totul altă conversație. Dacă ne uităm doar la energetica ultimilor doi ani și jumătate, aceasta a început să creeze un val și mai mare de vechi moduri de a fi, vechi moduri de gândire și vechea noastră programare – tipul de programare în care operăm ca societate care trece mereu prin evoluție cu fiecare generație. Dar am trecut printr-o disoluție foarte rapidă a multor lucruri pe care le consideram de la sine înțelese. Și ne aflăm, de asemenea, într-o perioadă, din punct de vedere ecologic, în care se vorbește mult despre schimbările de pe planetă, iar noi vedem schimbările de pe planetă. Așadar, nu poți nega această schimbare cu S mare, nu este doar în aer, ci este, de fapt, în mințile oamenilor, în inimile oamenilor și în conversația globală.”

Dezorientarea asta e energetica si colectiva (mai ales ca multi suntem atat de atasati de control si siguranta). E multa schimbare in aer si inca nu am devenit ce suntem meniti sa devenim, suntem toti intr-o perioada de dezorientare si reorientare (Marte Retrograd in Gemeni), in “chrysalis”.

Si cu aceasta dezorientare vine mereu si mereu o intrebare importanta: Ce caut eu in viata mea? Ce inseamna viata pentru mine? De ce sunt in viata? Stim de ce am venit aici? Stim ce ne place, ce ne aduce bucurie? Ce are cu adevarat valoare pentru noi? Ce ne dorim sa experimentam? Sau mergem asa cu multimea, cu ce ni s-a spus, sa facem ce face “toata lumea” care pare fericita, dar este oare fercita? Dar mie ce imi aduce fericire de fapt? Asta se intreba aseara si Taurul dupa puternica conversatie cu Scorpionul.

Din afara poate pare ca multi oameni fericiti, ca au totul, ca sunt bine, cum era si Scorpionul din poveste, dar cand a inceput sa isi spuna povestea de viata, perceptia a fost schimbata total.

“Deci, “De ce trăiești?” pentru mine este de fapt o întrebare despre: “Îți permiți să fii aici pentru ceea ce vrei să fii aici?”. Și când spun asta, simt că o grămadă dintre voi se află acum în acel loc inconfortabil între agendele, dorințele, nevoile altor persoane cu care sunteți în relație (poate că aveți contracte de afaceri), care se freacă de o parte din voi care spune: “Ah, trebuie să evadez. Trebuie să fac ceva diferit. S-ar putea să nu știu încă ce este, dar îmi dau seama că ceva din corpul meu nu este încă pe deplin exprimat în modul în care vreau să fie”.

Cred că de aici vine această întrebare, pentru acel grup dintre voi care se află chiar la acea limită: “Nu știu încă pe deplin de ce sunt în viață sau ce vreau, dar știu că nu este asta, asta și asta în care mă aflu în prezent”. Dacă puteți avea răbdare cu acest proces, recunoașteți că vă va conduce acolo unde vreți să ajungeți. Este un proces dificil, dar este un proces necesar pentru a te duce în partea cealaltă. Și dacă vrei (apropo), notează asta. Scrieți: “De ce sunt în viață?” și, fără să vă gândiți prea mult la asta, vedeți ce cade pe pagină. S-ar putea să fie cu adevărat iluminator și s-ar putea să spui: “Oh, există un scop și o viziune pentru care nu știam că ar trebui să lucrez”.

La final vorbeste si despre aspectul pe care Marte Retrograd il face cu Neptun si despre a alege sa crezi si sa vezi partea buna a lucrurilor si credinta in schimbarile bune ce apar si vor aparea in viitor. Despre Puterea Credintelor Colective. Dar va las sa le descoperiti singuri in analiza sa.

Gasiti aici raportul complet a lui Lee.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.