Inca din Antichitate omul a fost pasionat si atras de cer si de Planete. Inca din Mesopotamia Antica exista date care atesta ca miscarile planetare erau atent studiate. De-a lungul timpului astrologia a fost considerata un “limbaj secret” desi multe lucruri s-au schimbat de-a lungul vremii.
La inceput Astrologia s-a dezvoltat cand oamenii traiau sub cerul deschis si observau miscarile celeste ale planetelor si facand conexiuni cu schimbarile ce aveau loc pe Pamant. Au inceput sa observe tipare ce afectau agricultura, cand era mai bine sa planteze, cand era potrivit sa culeaga. Aceste informatii sunt inca folosite si in zilele noastre.
Sa inteleaga aceste tipare planetare i-a ajutat sa capete un sens divin de ordine si un ritm al vietii – anticii credeau ca Zeii traiesc pe acele Planete. La acea vreme tineau cont doar de acele planete pe care le puteau observa pe cer si urmau “instructiunile” lor pentru a fi in armonie cu Universul (adica nu cunosteau inca semnificatia si rolul planetelor Neptun, Uranus si Pluto).
Scoala Misterelor
Astrologia avea la inceputuri o puternica componenta religioasa si era subiectul principal predat la “Scoala Misterelor” care a luat viata acum 3500 de ani in Egiptul Antic si Babilonia, dar care in timp s-a raspandit in India, Persia, Grecia si Italia.
Cuvantul mister vine din “mysterium” insemnand un ritual secret sau o doctrina.
Scoala Misterelor era in esenta o scoala religioasa rezervata doar pentru initiati. Exista o secretomanie vis a vis de ritualurile de initiere, drept urmare nici astazi nu se cunosc prea multe detalii despre ce se intampla acolo. Scopul era ca omul sa fie plasat in centrul cosmos-ului ca parte dintr-o ordine divin – ceva similar cu noua abordare astrologica.
Desi aceasta Scoala era invaluita de mister, se cunoaste ca initiatii studiau miscarea planetelor si erau conectati la energia lor inainte sa devina Preoti si Preotese, iar ceremoniile aveau loc in momente astrale puternice, in timpul Eclipselor sau Solstitiilor.
In Scoala Misterelor erau predate materii precum matematica, medicina, astronomia, astrologia, geometria sacra si intelepciunea antica si se crede ca astrologia si astronomia erau considerate vitale pentru ca nu spuneau doar povestea trecutului, prezentului si viitorului, ci ii ajuta pe initiati sa ajunga mai aproape de divinitate.
Astrologia era cu precadere considerata ca fiind inspiratie divina.
Misterele erau predate in aceste scoli de preoti, diferiti de ce vedem astazi, ci mai degraba un soi de Astrologi-Preoti-Hierofanti ce posedau o cunoastere extraordinara. Erau persoane initiate in tot felul de mistere, care studiau si erau implicate in post si rugaciune.
O parte din invatamintele lor erau sa priveasca moartea ca un simplu shift al sufletului de la o stare la alta, dintr-un corp in altul, drept urmare considerau ca moartea afecteaza corpul fizic, nu si sufletul. La un nivel inalt de initiere considerau posibila comuniunea cu divinul, iar scopul lor era renasterea omului intr-o constiinta mai inalta. Astrologia juca un rol crucial in aceasta parte pentru ca preotii credeau ca cu cat intelegi mai bine tiparele planetare, cu atat erai mai in masura sa accesezi inteligenta divina.
Preotii nu erau doar constienti de ciclurile planetare, dar masurau practic de pe platoul din Giza, unde piramidele si Sfinxul erau folosite pe post de observatoare astronomice. De altfel, erau locatiile unde aveau loc initierile.
Filosofii greci Socrates, Platon si Pitagora au studiat la aceste Scoli ale Misterelor. Pitagora a stat 22 de ani ca initiat in templul din Egiptul Antic pana sa deschida propria sa scoala de filosofie in sudul Italiei. Platon si Pitagora au studiat doctrina secreta a numerelor, sistemul heliocentric an Universului (mult inainte de Galileo si Copernicus), astrologia, astronomia si matematica, toate in Scoala Misterelor. Practicile si cunoasterea acestora era tinuta in secret, iar preotii operau un soi de elita esoterica cu circuit inchis. Plato si Pitagora au devenit astrologi, matematicieni si filosofi de seama, aducand o constributie masiva astrologiei de azi.
Cunoasterea era intotdeauna pastrata de preoti, indisponibila pentru omul de rand, fiind folosita in beneficiul regilor pentru castigarea razboaielor si bunastarea regatului lor. Astrologia individuala a aparut mult mai tarziu.
Asocierea astrologiei si religie a continuat pana in secolul 17, a fost predata in manastiri si colegii ecleziastice pana in 1600 si chiar papii aveau propriul astrolog (probabil inca au).
Mult timp astrologia a fost considerata cunoastere inalta si devenise parte din educatia aleasa. Daca erai pe vremea aceea un student la Universitate studiai de regula matematica, filosofia, teologia si astrologia. Facea parte chiar din curicula unor universitati precum Oxford sau Sorbona. Galileo o preda ca parte din curicula medicala la Universitatea din Padua, Italia.
Astrologia si Astronomia au fost mereu interconectate inca de mult, din 770 AD cand in Bagdad exista o scoala de astrologie si astronomie. Din pacate o mare parte din intelepciunea astrologica s-a pierdut in 640 AD cand s-a incendiat libraria din Alexandria de catre Caliph Omar.
Asa ca acest sens de obscuritate al astrologiei si faptul ca era destinata celor alesi si educati (elitei societatii si elitei religioase) a continuat de-a lungul timpului.
Medicina era un alt domeniu in care astrologia era folosita pentru ca inca din vechi timpuri era vazuta ca un mod prin care intrai in armonie cu cosmosul si in modul acesta ajutai pacientul sa redobandeasca sanatatea. Era o chestiune de a echilibra cele 4 elemente din pacient care erau ca un ecou al echilibrului divin din natura.
Stoicii care au trait in jurul anului 250 BC erau savanti si filosofi, dar si fizicieni si astrologi, folosind astrologia ca parte cruciala in intelegerea lor medicala. Astrologia a continuat sa fie parte din medicina de-a lungul secolelor si era de neconceput in Evul Mediu sa fii doctor fara sa cunosti astrologie. Nume faimoase precum Nicholas Culpeper – herbalist si fizician sau Robert Boyle – unul din fondatorii chimiei moderne – foloseau astrologia intens in practica lor.
Deci pana in secolul 17 astrologia a fost studiata doar de liderii religiosi si de elita educata. In evul mediu, astrologii ocupau pozitii inalte la curtile regale din Europa, pentru papalitate, dar si in Imperiul Roman. Aveau un cuvant curcial de spus in deciziile inalte din acea perioada.
Ultimul astrolog regal de seama a fost Dr. John Dee, lucrand pentru regina Elizabeth I a Angliei. Era un savant academic genial, un matematician, navigator, astronom si astrolog. Era chiar un alchimist care incerca in mod constant sa transforme metalele in diferite forme, desi Alchimia este ceva mai mare de atat, fiind un melanj de filosofie, hermetism, geometrice sacra, chimie si astrologie.
⭐️
Dr. John Dee credea ca omul are potentialul puterii divine, urmand invataturile vechi din Scoala Misterelor. Alchimia nu era doar despre obtinerea aurului, era despre transmutarea elementelor de baza din caracterul uman pentru a elibera potentialul divin din individ. Ceea ce studia Dee era cum poate transforma materialul si materia in spiritual. El credea ca Alchimia e ceva mai mare decat chimia, era un mod prin care se descatusa potentialul divin al unui om, il ajuta sa ajunga la iluminare.
Dee credea si in traditia hermetica care spune ca “ceea ce este sus, este si jos” si asta l-a facut sa creada ca astrologia nu este doar o lege universala a creatiei, dar ca este de fapt limbajul secret al Universului si era decis sa dovedeasca acest lucru folosind alchimia.
Simtea ca fiecare planeta are un simbolism si e legata de o substanta fizica, de exemplu aurul cu Soarele, argintul cu Luna, plumbul cu Saturn. Avea un laborator in Londra unde aceste experiemente ciudate avea loc si unde practica si astrologia.
Dee a adus o mare doza de misticism in astrologie, a inceput la un moment dat sa vorbeasca cu ingerii si a scris “Five books of Mystery”, niste studii detaliate despre magie “Enochiana” cu ingeri. Aceste carti scrise de el au fost descoperite mult dupa ce a murit intr-un conpartiment secret al unui cufar vechi alaturi de alte scrieri magice, desi el promisese ingerilor cu care comunica ca nu le va arata nimanui. Ele contineau multe adevaruri mistice pe care savantii inca le studiaza si au devenit obiect de studiu pentru Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii (Hermetic Order of the Golden Dawn). Am gasit aceasta carte, cine o doreste sa imi scrie (inca nu am citit-o).
Filosofia hermetica “ceea ce este sus, este si jos” inseamna ca realitatea de pe Pamant este o reflectie a cosmosului si e un principiu pe care se bazeaza astrologia evolutiva.
Alchimia, geometria sacra si astrologia erau considerate discipline prin care puteai sa fii mai aproape de divinitate, lucru pe care il credeau si grecii antici si preotii din Scoala Misterelor.
Scoala Misterelor a continuat ca traditie prin Rozacrucianism care a luat nastere la inceputul secolului 17, o societate secreta bazata pe adevaruri ezoterice ale trecutului antic care aduceau insighturi despre “natura, universul fizic si taramul spiritual”. Printre invataminte se numarau hermetismul, astronomia, astrologia, geometria sacra si filosofia. Manifeste anonime rozacruciane au fost publicate intre 1607 si 1616 si decalarau exista unei “fratii secrete a alchimistilor si inteleptilor” care se pregateau sa faca o schimbare culturala, politica si religioasa a vietii din Europa. Precum in Scoala Misterelor, initiatii trebuiau sa treaca prin niste ritualuri secrete, iar acestia erau des numiti “Colegiul celor invizibili”.
Faptul ca astrologia si astronomia au jucat un rol atat de important in aceste societati secrete a fost sustinuta de implicarea unor astronomi si astrologi precum Johannes Kepler, Tychi Brahe si Dr. John Dee.
Tema care apare peste tot este ca astrologia nu a fost inteleasa de oamenii de rand, era un studiu, era stiinta, matematica, religie si chiar filosofie mistica, studiata si folosita de societatea educata, in societati secrete si de catre cei in pozitii inalte. Era tinuta ascunsa in mod deliberat de catre cei ce o cunosteau, precum preoti ce erau obligati sa depuna juramant si sa pastreze secretul pentru ca era vazuta ca foarte puternica.
Felul in care astrologia a fost vazuta a inceput sa se schimbe in anii 1600, cand Rene Descartes si Isaac Newton au venit cu o noua abordare despre felul in care functioneaza Universul. Atunci s-a pus baza pentru asa zisa “Epoca a Iluminismului”. Newton stia de existenta astrologiei, insa considera ca planetele sunt prea departe pentru a ne influenta si considera astrologia superstitie, iar atunci a fost alungata la periferia societatii si si-a pierdut orice respect academic, a avut o cadere din vechea pozitia inalta.
Din 1600 si pana in 1900 astrologia s-a vestejit, almanahurile astrologice au devenit populare si erau folosite pentru propaganda politica, dadeau predictii despre vreme, ceva foarte departe de adevarata ei valoare. Oamenii educati nu am vrut sa fie considerati nestintiifici in lumina descoperirilor lui Newton. Mai mult, predictiile devenisera extrem de fataliste si negativiste.
Din 1900 si pana in 1940 astrologia a reinviat odata cu Teozofia, cu excentrica Madame Blavatsky si cu munca lui Rudolf Steiner. In mare parte urmau invataturile Scolii Misterelor si le dezvoltau.
Carl Jung a folosit mai tarziu astrologia pentru a isi diagnostica pacientii si ca inspiratie pentru teoriile sale psihologice despre sincornicitate si arhetipuri. Dupa aceea nu prea a mai existat dezvoltare astrologica.
Dar iata ca astrologia moderna incepe sa prinda contur din acest fond si incepem sa o reutilizam la adevarata sa valoare. Totusi e important sa mentionam ca mult timp astrologia a fost considerata predestinata si ca “planetele ne fac chestii”, ca suntem mici si fortele cosmice fac ce vor ele. Prin 1930 au inceput sa apara si horoscoapele de gazeta, adica o astrologie care tine cont doar de pozitia Soarelui, ceva trivial, cu note fatalistice. Din pacate inca se face multa astrologie, sau mai bine zis se fac horoscoape, folosind doar semnul Soarelui (de parca ar fi asa usor :))) si e modul in care marea majoritate a oamenilor intra in contact cu astrologia, iar tendinta generala este inca ca suntem victimele unei soarte astrologice, ca planetele ne fac X si Y, ca viata e in stil Newtonian, evenimentele se intampla din exterior si noi doar reactionam la ele.
Adevarul este ca, fie ca realizam sau nu, noi traim din interior spre exterior si mereu ne traim harta natala, aceasta harta a sufletului nostru, insa a venit vremea sa schimbam perceptia despre astrologie si despre viata, sa folosim astrologia pentru imputernicire, sa intelegem ca nu suntem victime ale destinului, ci eroii propriei vieti. Viata este de fapt co-creatie, in fiecare zi, sa ne maximizam potentialul si sa traim viata la maxim cu sens si scop, sa ne traim destinul, ce ne-am propus, dharma. Astrologia este limbajul evolutiei noastre si cu cat o intelegem, cu atat o sa devenim mai repede cine ne-am propus sa devenim. E credinta Scolii Misterelor, dar e si credinta mea si a astrologilor moderni, ca sufletul are propria calatorie si ca astrologia ne ajuta sa ne ghidam si sa ne ridicam constiinta si aceasta evolutie a sufletului.
Harta natala este harta sufletului nostru si potentialul calatoriei sale prin aceasta viata, e interna si externa in acelasi timp, e un punct pivotal al creatiei.
Va urma
Sursa imagine: Colaj Astro Alchimista
Sursa informatii: Pam Gregory
astroalchimista.wordpress.com 
One thought on “Astrologie – Alchimie si Magie: scurta istorie a astrologiei – partea I”